Într-o zonă de la periferia Bucureștiului, un rege construiește un parc. Doar că regele acesta era Carol al II-lea, iar parcul construit de el trebuia să fie o replică peste timp la Parcul Carol, construit de unchiul său, regele Carol I.

Există multe similitudini între aceste parcuri. De exemplu, ambele au fost construite pentru a găzdui pavilioane expoziționale pentru marile expoziții ale timpului, și în amândouă abia dacă mai întâlnim câte una dintre aceste construcții inițiale. Cum ar fi, de exemplu, povestea „Nimfei Adormite” care s-a mutat din Parcul Carol în Herăstrău.

Și există și multe diferențe. De exemplu, în timp ce Parcul Carol are încă ceva din farmecul Micului Paris, Herăsătrăul are ceva din modernismul perioadei interbelice. Mai are și monumente impresionante, Grădina Japoneză, un tezaur pe care cineva a încercat să îl... bea, amintirea unor vechi sate și moșii cantacuzine... și multe, multe povești.

Povești frumoase, pe care vi le voi spune și eu. Povestea chioșcului de la Herăstrău, și a unui preot care, aducând o femeie de moralitate îndoielnică aici, bate atât de tare un bucureștean oarecare ce îndrăznește să-i bată obrazul preotului, încât aproape că îl omoară pe acesta. Poveatea faimoasei „cure cu struguri de la Herăstrău”. Sau a meterhanelei turcești ce o încânta pe soția domnitorului fanariot, în timce ce ea se plimba cu barca pe lac, și adora să audă unduirile languroase ale coardelor orientale.

Vă invit să descoperim împreună unul dintre cele mai cunoscute parcuri, dar ale cărui povești sunt cu totul și cu totul necunoscute. Totul într-un frumos tur ghidat vesel, animat și amuzant, la care vă puteți înscrie aici: