În zona Fântânii Miorița din București există o minunată casă-muzeu, construită în 1942 în stil Tudor – o arhitectură neobișnuită pentru peisajul autohton. Clădirea a fost proiectată special pentru a adăposti obiectele de artă pe care Dumitru Furnică Minovici, inginer și totodată colecționar împătimit, le-a adunat din Europa în perioada interbelică. Colecția cuprinde vitralii din secolele XV – XIX, piese de mobilier de epocă, cărți rare, statuete, lucrări de pictură, arme medievale și moderne.
Singura casă în stil Tudor din București, cu alura ei de castel gotic, cu pod de piatră la intrare și turnuleț în partea din spate, este deci o casa construita astfel pentru a deveni muzeu. Mai exact construita ca sa adaposteasca o colectie de arta foarte speciala, stransa cu pasiune de Dumitru Minovici, nepotul lui Nicolae Minovici, si cel care l-a impulsionat pe tanarul inginer in pasiunea sa artistica, si mai tarziu, in construirea acestui mic muzeu deosebit.
Niciun obiect din casa nu este romanesc, ci este colectionat de prin calatoriile lui Dumitru Minovici (de altfel, in subteranul parcului dintre Muzeul de Arta Veche Apuseana si Vila cu clopotei, casa-muzeu a doctorului Nicolae Minovici, poti admira o expozitie de fotografie, ce il infatiseaza pe inginer si pe sotia sa, in multele lor calatorii in vestul Europei. In tot cu exponatele, si arhitectura casei este semnata de un italian, Vincenzo Canella, ce a tinut cont de exponatele viitoare (deja detinute de Dumitru Minovici) in alcatuirea planului casei.
Înscrierile la acest eveniment se fac aici:
Pe malul lacului Herăstrău, chiar în mijlocul capitalei României, vizitatorul de pretutindeni are bucuria de a întâlni un „sat” adevărat, cu monumente şi artefacte din sec. al XVII-lea, până la începutul sec. XX; construcţii reprezentative provenite din importante zone etnografie au recăpătat o a doua viaţă la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.
Ideea unui muzeu în aer liber în România se înfiripă încă din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1867 Alexandru Odobescu, eminent om de cultură, propune prezentarea, în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris, într-un pavilion special amenajat, a unor monumente de arhitectură populară. Ceva mai târziu, savantul Alexandru Ţzigara Samurcaş avea sa preconizeze aducerea în Muzeul Etnografic, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială din Bucureşti, înfiinţat de el în 1906, a unor „gospodarii autentice şi complete din toate regiunile mai însemnate locuite de români”, proiectul concretizându-se în 1909, prin expunerea în acest muzeu a unei case ţărăneşti din judeţul Gorj.
În anii `30 ai secolului XX, în Europa, existau doar două muzee în aer liber: Muzeul Skansen din Stockholm (Suedia, 1891) şi Muzeul Bygdøy din Lillehamer (Norvegia ). În ţara noastră, la vremea respectivă, îşi avea deschise porţile, pentru public, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Parcul „Hoia”, de la Cluj, fondat în 1929 de către profesorul Romulus Vuia, cu specific regional şi Muzeul Satului Românesc (astăzi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”) din Bucureşti, din 1936, cu caracter naţional.
Crearea Muzeului Satului este rodul unor cercetări intense şi susţinute, teoretice şi de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti.
Înscrierile la muzeu se fac aici: